V-am povestit că nu o ducea bine Ben Haggerty (aka Macklemore) după ce s-au terminat turneele și vâlva generată de Heist, albumul cu care au luat pe sus scena muzicală.
Se pare că situația a fost chiar mai rea decât o depresie sau lipsa scopurilor. Macklemore a căzut, din nou, în dependență. Zice că și-a revenit și lucrează la un nou album, pregătit pentru finalul acestui an.
Dacă se va ține de programul de luptă cu dependența rămâne de văzut. Până atunci, să salutăm curajul de a vorbi despre problemele pe care le-a avut și să sperăm că ele sunt de domeniul trecutului.

citește mai departe să afli despre problemele sale și despre cum se luptă să le rezolve

Revista Complex publică un amplu reportaj / interviu cu Macklemore în care acesta are curajul de a vorbi despre o mulțime din problemele sale.


Am extras câteva din răspunsurile artistului. Povestea sa nu este deloc nouă – faima aduce singurătate, în care te pierzi și încerci să găsești un loc al tău cu „ajutorul” drogurilor.


Din fericire, Mack a înțeles repede că dorgurile îi fac mai mult rău decât bine.
Lângă acestea vorbește și despre cum e să fie rapperul alb și cum se raportează la problemele rasiale.


Confesiunile lui Macklemore pentru Complex


1. dependența

Cu cât cânţi mai mult cu atât vrei să te descoperi mai mult.

O vreme am rezistat. Dar, la un moment dat, am încetat să mai merg la întâlnirile dependenților.
Eram consumat, extrem de stresat. Nu dormeam, aveam spectacole în fiecare zi, de-a lungul și de-a latul țării.
Simțeam presiunea faimei, erau toate locurile comune acolo – să nu poți să te plimbi, să nu ai un spațiu doar al tău, să sari de la o emisiune TV la alta, să suporți criticile și lipsa legăturilor personale, toate astea s-au amestecat.
Voiam doar să scap.

O vreme a mers să păcălească stresul prin cumpărături – pantofi sport, bijuterii și alte nimicuri.

Eram într-o mașină încinsă și m-am gândit că e o idee bună să mă droghez.
Și a doua zi m-am gândit „Ce mare brânză cu iarba?”.
Și, odată ce ai ajuns la punctul ăla, totul s-a terminat.

De acolo, a intrat în spirala dependenței.

Lasă că o să mă opresc luni. Bine, nu luni, o să fie mâine, marți.
Ei, fir-ar să fie, ce mare lucru dacă o țin tot așa până în week-end.
Duminică ziceam că ăsta e ultimul plic. Și tot așa.
Eram în întâlniri, cu ochelarii de soare pe ochi, și mă furișam ca un puști de 15 ani să nu fiu prins fumând în mașină…

Mă simțeam amorțit, pierdeam timpul. Și mă întrebam „De ce fug eu aici?”.

Abia faptul că iubita sa, Tricia, a rămas însărcinată l-a trezit.

Când am auzit că e gravidă mi-am zis că trebuie să devin instantaneu adult.



2. efectul sobrietății
Și? Cum e că s-a trezit?

M-am întors la lucrurile care mă fac fericit. Nu fericit pe moment, ci pe termen lung.
Nimic din ce vine cu statutul de vedetă – banii, faima, atenția, turneele, contractele, pantofii sport scumpi, aparițiile TV -, nimic din astea nu se apropie de senzația de împlinire și mulțumire pe care o am când apar la o întâlnire stabilită și mai sunt și treaz.

Ca de fiecare dată, de îndată ce caut soluții – nu doar să fiu treaz, ci să mă repar – apare și muzica.
Așa a fost întotdeauna. Melodiile se scriu singure.
Etica mea de muncă apare instantaneu și sunt fericit.



3. rasism, rapperul alb
De-a lungul timpului s-a confruntat cu critica genului muzical pe care îl practică – el e un rapper alb, venit dintr-o comunitate de albi, iar rapul este muzica negrilor.

Macklemore încearcă să trateze problemele comunităților de culoare cu respect.
Vrea să fie parte din discuțiile despre rasism, dar să fie parte activă, care are ceva de zis.

… nu le știu pe toate. Învăț de fiecare dată când particip la o discuție pe tema asta.
Cum mă implic să se schimbe lucrurile? Cum fac să nu am atitudinea profesorului care predă elevilor?
Ca alb care e implicat în activitatea antirasială trebuie să îți verifici permanent intențiile.

Spune că pentru albi e foarte ușor să ignore aceste probleme.

Vreau ca asta să fie parte din activitatea mea, dacă e să fiu autentic în ce fac.
Nu vreau să intru în discuții când lumea se așteaptă să zic ceva și să ies din discuții când îmi convine mie.
Ca alb, sistemul e conceput în așa fel încât să pot să uit de probleme și de istorie de îndată ce aflat de ele.
Îmi e așa ușor să mă retrag în locul meu privilegiat și să uit de toate astea.
Și nu vreau să mai fac asta. Nu vreau doar să fac minimul necesar ca să supraviețuiesc acestei discuții.