Întreaga lume îi cunoaște hiturile, multă lume o admiră, dar se pare că există unii care când o aud fug mâncând … apa, dacă putem să spunem așa.
Pirații somalezi, despre care tot auzim că atacă vase de-a lungul coastelor Africii, renunță la atacuri când aud muzica lui Britney Spears, conform unui articol din Daily Mirror.

Iată câteva declarații date de Rachel Owens, ofițer naval pe petroliere uriașe:

Melodiile ei au fost alese de echipele de securitate de pe petrolierele noastre pentru că s-au gândit că pirații le vor urî cel mai mult.

Indivizii aceia nu suportă cultura sau muzica noastră, ceea ce face ca hiturile lui Britney să fie perfecte pentru ce vrem noi.

Avem cum să orientăm boxele exclusiv către pirați, astfel că echipajul de pe navă nu e deranjat deloc. (nn: se pare că folosesc tehnologia de direcționare a sunetului LRAD.)

Soluția e atât de eficientă încât echipajele noastre de securitate rareori ajung să și tragă cu armele – de îndată ce pirații aud primele acorduri ale melodiilor lui Britney întorc bărcile cât de repede pot.

 

Un reprezentant al Asociației Britanice a Companiilor Private de Securitate a întărit declarațiile:

Folosirea muzicii pop la volume ridicate s-a dovedit a fi unul din cele mai eficiente mijloace de apărare împotriva atacatorilor.

Este parte din dezvoltarea unei tehnologii sofisticate care face sigure transporturile unor mărfuri de mare valoare.

Sigur, fiecare companie are propriul playlist.

 

Glumele nu aveau cum să nu apară, ce v-ați fi așteptat?

Steven Jones, reprezentant al Asociației de Securitate a Industriei Maritime, crede că nu toate melodiile sunt potrivite pentru așa ceva:

Cred că folosirea muzicii lui Justin Bieber ar fi împotriva prevederii Convenției de la Geneva (nn: Convenția de la Geneva condamnă tratarea cu brutalitate chiar și a inamicilor.)


Deci, ca să zicem așa, Hit Me Baby One More Time !!! :))

[Dacă citiți de pe un dispozitiv mobil și nu puteți vedea clipul, click aici și se rezolvă.]


Articolul anteriorTop 16, ediția 48
Articolul următorTop 16 Mooz, Editia 48